Polidin- medicamentul care ne-a ținut sănătoși timp de o jumătate de secol, ar putea fi reintrodus în producție

Polidin, suspensia imunomodulatoare – preparat exclusiv românesc care a ținut România sănătoasă decenii la rând, are șanse mari să revină pe piața produselor farmaceutice din această categorie, în acest an. Revenirea s-ar putea produce chiar în această primăvară, iar primul și cel mai important motiv ar fi faptul că Institutul Cantacuzino a fost salvat, în ultimul moment, de la dispariție. Istoria acestui produs considerat de foarte mulți „miraculos” aduce dovezi de necontestat cu privire la eficiența sa. Sylvia Hoișie, șefa echipei care a “zămislit” acest preparat, a fost printre primii pacienți care a beneficiat de efectele acestui produs, la mijlocul anilor ’60 când Polidinul își pregătea intrarea pe piața românească, destul de săracă pe acest segment în acea perioadă. Astăzi în vârstă de 91 de ani, “mama” Polidinului spune că și-a administrat acest imunomodulator ani la rând, împreună cu întreaga echipă de inventatori, reușind să prevină îndeosebi răcelile, virozele și bolile respiratorii specifice sezonului rece.

Generații de români s-au bucurat de efectele acestui preparat medicamentos

Polidinul era recomandat, în trecut, de mulți medici și promovat chiar și în cabinetele medicale din școli sau în întreprinderi. Era singurul imunomodulator produs în România, cu eficiență dovedită, și era folosit în fiecare sezon atât de adulți cât și de copii, sub supraveghere medicală. În vremurile de glorie, respectiv anii 1970-2000, acest preparat era administrat sub formă de injecție, într-o gamă largă de afecțuni. După anul 2000, deși producția acestui preparat a continuat, el nu a mai fost atât de intens promovat de autorități din rațiuni lesne de înțeles. Ca orice alt produs românesc de succes, Polidinul trebuia să moară pentru a lăsa loc, prin absență, valului de medicamente și vaccinuri produse de institute similare din întreaga lume, pe principiul post-decembrist, atât de nedrept, „dacă e străin, e neapărat bun, iar dacă e românesc, e prost„.  Firește, eliminarea Polidinului poate fi considerată un adevărat „atentat” la viața industriei farmaceutice românești, mai ales o lovitură letală dată cercetării, cu atât mai mult cu cât acest produs (alături de celelalte preparate de renume ale insitutului) reprezenta o creație exclusiv românească la care tânjeau și străinii care i-au aflat, surprinși, efectele.

Aceeași soartă a avut-o un alt medicament celebru, invenția Anei Aslan, Gerovitalul, ajuns acum o palidă amintire a ceea ce a fost cândva, un nume pe care îl mai găsim generic, doar că „sună bine”, scris pe unele produse cosmetice. Era vorba însă de Gerovitalul H3, fiola injectabilă cu procaină, dar și drajeurile care conțineau și un mix de vitamine din categoria B, produse care care ajutau la ameliorarea efectelor îmbătrânirii, cele ale reumatismului și bolilor degenerative în general. Toate aceste invenții farmaceutice sută la sută românești au pierit pe rând, prin concursul autorităților din vremurile trecute, pentru care munca și sacrificiile unor genii ale medicinei nu a fost mai presus de interesele celor care băteau la granițele țării cu produse străine, evident, și mai scumpe și mai puțin eficiente, în multe cazuri.

Distrus de neglijența autorităților trecute, „Cantacuzino” a fost salvat anul trecut

Revenind la Polidin, pentru că, pe lângă el, întreg Institutul Cantacuzino a fost lăsat de izbeliște în ultimii ani, există o șansă, atât pentru acest medicament cât și pentru alte produse românești ieșite din laboratoarele de cercetare ale institutului. În ultimul moment, Institutul a fost salvat de la dispariție Ministerul Apărării Naționale. Ministrul Fifor a promis, anul trecut, că se vor face investiții majore și că se ia în calcul începerea producției unor preparate care au făcut istorie în acest institut.

La sfârșitul anului 2000, Institutul Cantacuzino producea peste 15 milioane de fiole de Polidin pe an și peste 20 de milioane de fiole de Cantastim. Solicitările erau mari, în permanență, la Institutul aflat în București, acolo de unde se puteau achiziționa, la prețuri modice, aceste vaccinuri, find cozi în permanență. Ulterior, după 2005, acest vaccine a fost scos treptat din producție fiind omorât definitiv în jurul anului 2010 în urma unor norme venite de la Uniunea Europeană. Nu a existat și nu există, în prezent, un înlocuitor pentru acest medicament.

Ce conține Polidinul?

Polidin este un preparat polibacterian imunomodulator, constituit dintr-un amestec de 13 suspensii bacteriene specii gram-pozitive gram-negative, inactivate termic, lizate partial prin bila (1 la sută), diluate în soluție cloruro-sodică (0,875 ), cu o concentrație standard de 48 milioane germeni inactivați/ml produs. Din prospectul medicamentului reiese faptul că acest preparat este un imunomodulator. Este printre foarte puținele medicamente care nu are nicio mențiune la rubrica de contraindicații, menționate pe prospect, și zero reacții adverse. Nu a fost un medicament scump, prețul acestuia fiind crescut brusc înainte de dispariția de pe piață, în anii 2000, atunci când zece fiole costau (în banii de astăzi) aproximativ 30 de lei.

Pe lângă ușoarele neplăceri provocate de durerea în momentul injectării, acest imunostimulator prezintă următoarele indicații terapeutice, existente pe pe prospect: Infecții acute și cronice ale căilor respiratorii superioare și inferioare, infecții genito-urinare (anexite, metrite, prostatite) boli infecțioase virale (gripă), arsuri de diverse grade ce afectează suprafețe mari cutanate, pregătire preoperatorie. Polidin se recomandă în special în anotimpurile reci, cu o frecvență mai mare a infecțiilor acute respiratorii, copiilor și persoanelor în vârstă, precum și bolnavilor cu afecțiuni cronice ce duc la scăderea rezistenței imunitare a organismului. Este util să se administreze cure repetate. Polidin nu are contraindicații. Polidin se poate administra concomitent tratamentului cu antibiotice. Studii efectuate pe modele experimentale la animal au arătat că Polidinul diminuează efectul inhibitor al corticosteroizilor asupra sistemului imun. Firește, Polidinul a fost și va rămâne, dacă va mai fi produs pe viitor de Institutul Cantacuzino, o opțiune a fiecărui român.

O șansă pentru invențiile românești 

Departe de a face reclamă acestui produs (care, oricum, în prezent nu există) sau de a influența într-un sens ori altul, cititorii, nimeni nu poate nega faptul că Polidinul a fost considerat pe bună dreptate, timp de aproape o jumătate de secol, un soi de panaceu al afecțiunilor specifice anotimpului rece, o injecție care i-a ferit pe români de multe neplăceri, poate chiar și de boli serioase. Faptul că nu doar Polidinul, ci și alte imunostimulatoare sau medicamente destinate persoanelor de vârsta a III-a, cu efect cert, dovedit științific decenii la rând, nu se mai produc, reprezintă, dincolo de orice raționament, un neajuns pentru noi, cei care astăzi iată că ne confruntăm tot mai des și mai dramatic cu cele mai nenorocite boli. Un prezent în care gripa nu doar că te țintuiește la pat cit e omoară de-a dreptul, un prezent în care rujeola, o boală dispărută de ani de pe harta medicală a Europei, la noi încă își mai găsește culcuș și face victime. Un prezent în care copiii se îmbolnăvesc tot mai des iar adulții cad victime unor boli care în trecut erau considerate chiar banale și fără efecte serioase. Un prezent în care farmaciile ne prezintă invențiile altora, iar statul român îngroapă descoperirile savanților români pentru care alții ar fi plătit cândva, milioane de dolari.

„Mama” Polidinului, Sylvia Hoișie, spunea, anul trecut:

,,În anul 2000, un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela că nu mai aveam voie să folosim la Polidin ingrediente românești, ci doar standardizate, așa că am primit substanțe chimice standardizate, care însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucrăm noi, de unde a rezultat mult rebut. […] Eu am ieșit la pensie în 2003, dar am urmărit evoluția produsului. Cum vă spuneam, după cerințele Uniunii Europene, producția a început să scadă, iar pe de alta parte, banii pe care i-a câștigat institutul din Iași (acolo unde se producea în ultima perioadă medicamentul, n. red) nu au fost investiți pe plan local, ci la Bucuresti, dar nu știe în ce condiții, că nici ei nu au reusit prea multe. Polidinul nu se mai produce din anul 2012. S-a încercat sa se mai fabrice la Bucuresti cu personalul de la institutul din Iasi, dar nu s-a mai reușit, principala cauză fiind circuitele de producție necorespunzatoare”.

Sylvia Hoișie a mai declarat ca producția ar putea fi reluată în orice moment, lucru confirmat și de conducerea Ministerului Apărării, anul trecut, atunci când Institutul a fost declarat salvat, în mod oficial, de această instituție:

„În principiu, producția poate fi reluată. Din nefericire, clădirea Institututului Cantacuzino din Iași s-a degradat. Chiar dacă ar dori cineva să repornească producția în prezent, este imposibil la Iași. Trebuie adusă aparatură modernă și personal.”

Nu mai există nicio îndoială în faptul că aceste produse au fost cu adevărat eficiente, pentru că dovada de netăgăduit o reprezintă milioanele de români, dar și străini, care timp de 50 de ani au beneficiat de efectele acestor produse românești pe care alții s-au luptat din răsputeri să le facă dispărute nu doar ca produs, ci inclusiv ca loc de producție – Institutul Cantacuzino.